Cresterea puilor de curca

CONDITII RECOMANDATE PENTRU CRESTEREA PUILOR DE CURCA 

 - se recomanda in tarcul de demaraj, sa se asigure un strat de 10 cm vara si 15 cm iarna, de talas alb ca asternut;
 - eleveuza trebuie asezata in mijlocul tarcului si este prevazuta cu becuri de 100W/metru patrat, pentru a asigura in primele 7 zile, 34-35 grade C la nivelul puilor si 22-24 grade C in hala;
 - se va asigura in saptamana a doua, 31 grade C la nivelul puilor si 20 grade C in hala;
 - se va asigura in a treia saptamana, 25 grade C la nivelul puilor;
 - se va asigura in saptamana a patra, 22 grade C;
 - se va asigura in saptamanile 5-8,  20 grade, dupa care temperatura se va mentine la 15 grade C.
 - adapatorile sunt vacumatice si se asigura cate una la 50 de pui de curca;
 - hranitoarele (tavita), confectionate din materiale plastice asigura hranirea a 50 de pui;
 - la inceputul celei de a doua saptamana se introduc hranitoarele tronconice;
 - intr-un tarc de demaraj se introduc 250 capete pui de curca;
 - lumina este de 24 ore -primele doua zile, 20 ore zilele 3-4; 18 ore zilele 5-6, 16 ore in ziua 7;
 - in urmatoarele zile de crestere lumina se va mentine 14 ore/zi; 
 - frontul de furajare creste de la 3 cm/cap  in saptaminile 3-4, pana la 10 cm pe cap in saptamanile 9-28;


La 29 de saptamani tineretul se transfera in adaposturile de adulte prevazute cu boxe si culoar central pentru recoltarea de oua:
 - se calculeaza un cuibar la 3 curci;
 - raportul de sexe la transfer este de 1/10;
 - curcile au instinct  de clocire dezvoltat  si de aceea trebuiesc izolate intr-un compartiment cu gratar, unde revenirea in productie se face in 3-6 zile;
 - transportul furajelor din buncare se face cu TN -35 in hranitoare tronconice pentru curci, calculandu-se 30-40 de curci la o hranitoare;
 - ilumitatul se face cu lampi electrice de 60W, cu o durata de 14,5 ore pa zi;
 - ciclul de ouat dureaza 20 de saptamani;
 - grautatea tinerutul femel este la 29 de saptamani de 7,5 kg iar a tineretului mascul de 17 kg.


Incubatia oualelor de curca:
 - ouale trebuiesc recoltate imediat si transportate la statia de incubatie;
 - stocarea oualelor nu trebuie sa depaseasca 4 zile;
 - perioda de incubatie este de 28 de zile;
 - transferul in eclozionator se face in a 26-a zi.


Cresterea broilerului de curca:
 - cerintele sunt asemenatoarea cu cresterea tineretului pentru reproductie;
 -intr-un tarc trebuie sa existe 400 de capete (7 capete la metru patrat);
 -demarajul se face in hale cu mediu controlat;
 - greutatea realizata de boiler de curca la 17 saptamani este de 6,7 kg;
 - necesarul de proteina  bruta este mai mare la curci respecti: 28% la 0-4 saptamani; 26% la 4-8 saptamani; 22% la 8-12 saptamani; 19% la 14 saptammani;
 - energia metabolizanta creste de la 2800kcal/kg la 3300kcal/kg;
 - consumul specific de furaj este de 2,4-2,8 kg furaj/kg spor (0-16saptamani)
 - reteta furajera pentru pui broiler de curca se compune din 23% proteina bruta 1,32% lizina, 0,81 metionina +cistina.

Cum sa cresti pui de o zi

Cum să creşti pui de găină de o zi


Puii de găină nou născuţi necesită o grija specială în primele zile.


Adapost/cutie: Puii nou născuţi pot fi ţinuţi într-o cutie de lemn sau din carton cu dimensiuni minime de aproximativ 180-220 cm2 pentru fiecare pui în parte.


Incalzire/iluminare:  Sunt de preferat lampile pe infrarosu din magazinele specializate. O lampa de infrarosu de cca. 250w poate fi suficienta. Doua, trei  becuri  cu balonul colorat în roşu pot inlocui lampa de infrarosu. Astfel se asigura si lumina si caldura in primele zile de viata. Cutia trebuie protejata impotriva eventualelor defectiuni electrice care pot duce la incendiu.


Temperatura:  
Pastrarea unei temperaturi relativ costante in primele saptamani de viata este obligatorie pentru prevenirea mortalitatii  puilor. In prima saptamana temperatura va fi de 350C si va fi scazuta cu 30C pe saptamana. Cand temperatura a coborat la nivelul temperaturii de afara si puilor le-au crescut pene(după cca. 6 săptămâni), se renunta la incalzirea artificiala si se pot scoate puii afara in siguranta.


Alimentarea cu apă şi mâncare: Un sistem special de hrănire si adapare pentru pui este obligatoriu daca crestem efective mai mari .  Sistemul cel mai bun de hrănire din comert este cel cu găuri prin care puii pot ajunge la mâncare şi apa. Se previne astfel irosirea apei si mancarii si permit in permanenta accesul puilor la sursa de hrana si apa. Nu uitati sa improspatati apa si mancarea de cate ori este nevoie. O apa curata si mancare proaspata vor preveni  bolile  in aceasta perioada sensibila din viata puilor.


Odihna/Somnul: La fel ca gainile mature, puii au nevoie de asternut pentru dormit si pentru prevenirea imbolnavirii din cauza temperaturii scazute la picioare. Un strat de talas de cativa cm inaltime este obligatoriu.


Mancarea: O hrană de calitate este obligatorie pentru puii nou eclozati. Hrana pentru puii de până la 6 săptămâni diferă de cea pentru puii mai în vârstă. O informare despre acasta gasiti la producator.


Suplimente de hrană: Suplimentele de hrana din magazinele de profil pot fi folosite daca au specificate varstele puilor pentru care au fost facute. De asemenea in apa de baut se pot administra picaturi de albastru de metil sau altele usor dezinfectante pentru a preveni bolile de stomac ale puilor . 


Sfaturi
            Este bine sa aveti totul pregatit si dezinfectat inainte de a aduce puii acasa. Cutia in care o sa pastrati puii de o zi ca si substratul si incalzirea trebuie sa fie deja instalate. Temperatura de 350C trebuie stabilizata cu 24 de ore inainte de introducerea puilor. Mancarea si apa trebuie in prealabil pregatite si aduse la temperatura ambianta a puilor, aprox. 33-350C.
Pui vor fi transportati cu grija pentru prevenirea stresului, iar la introducerea in adapostul de crestere trebuie revitalizati inmuindu-le ciocul in apa proaspata dar nu rece, si introducandu-se pecioc o boaba de piper(metode de la crescatorii de casa). Activitatea normala a puilor va incepe in cateva ore dupa ce se vor obisnui cu noul adapost.
            Verificarea puilor din ora in ora la inceput si mai rar pe masura ce cresc, vor preveni eventualele accidente prin  lipsa incalzirii, a hranei sau apa necesara. Acestea sunt obligatorii pentri viabilitatea puilor.
            O problemă frecvent întâlnităla puii mici este când găinatul acestora se strînge şi se întăreşte la fundul lor evacuarea excrementelor. Daca nu se intervine in 24 de ore poate duce la moartea puiului. Puii trebuie verificati zilnic pentru aceasta problema si interventia va consta in indepartarea dopului cu apa calduta sai/si taierea pufului din jurul cloacei cu foarfeca.
            Pentru a proteja puii, recomandam ca adapostul sa fie acoperit cu o plasa. 
            Mutarea puilor in tarcurile si adapostul de crestere ulterioara poate fi facuta in siguranta dupa 4-5 saptamani, cand incalzirea nu mai este necesara .
Succes !

Cresterea curcanilor - o afacere pentru acasa

 Scurte informatii despre cresterea curcanilor

Această pasăre face parte din categoria animalelor crescute exclusiv pentru carne. Curcanul, ca pasare de curte se regăseşte în clasa Meleagris ce cuprinde 6 subspecii. Din acestea 6, două au ajutat la perpetuarea curcanului modern: Meleagris gallopavo şi Meleagris ocellata. Pentru mulţi fermieri, această pasăre e o adevărată mină de aur deoarece raportat la carnea rezultată şi profitul obţinut, se investeşte relativ puţin într-o crescătorie de curcani. 
Scurt istoric al speciei 
Curcanul e o pasăre originară din nordul Statelor Unite ale Americii, fiind domesticită de către locuitorii continentului american. Există dovezi clare care atestă că aztecii foloseau foarte mult carnea de curcan pentru că e bogată în proteine (atât carnea cât şi ouăle produse), penele fiind utilizate în scopuri decorative.
Primii curcani au ajuns în Europa datorită spaniolilor care au împrumutat obiceiul creşterii acestor păsări. Odată aduşi pe bătrânul continent, spaniolii au început să perpetueze specia, astfel că azi avem Curcanul Spaniol sau Royal Palm.
De asemenea, se presupune că locuitorii coloniilor americane vânau curcani sălbatici pentru a-i găti de celebra sărbătoare americană Thanksgiving. Odată cu începutul secolului 20, popularitatea acestor păsări a atins cote impresionante, ajungându-se chiar la obţinerea unor specii noi precum Beltsville Small White.
Înaintea celui De-al Doilea Război Mondial, carnea de curcan era un lux, cel puţin în Marea Britanie, folosindu-se mai mult carne de gâscă sau de vită. Cele mai întâlnite specii de curcani din Anglia zilelor noastre sunt Norfolk Black şi Norfolk Bronze (sau Cambridge Bronze) Cresterea curcanilor acasa (microferma)






 Pentru a creşte aceste păsări, ai nevoie de ouă pentru incubator sau de pui mici. Odată ce curcanii au ajuns în săptămâna 5/6, poţi decide pentru ce îi vei creşte. Fie pentru ouă, pentru a-ţi asigura perpetuarea speciei şi necesarul de proteine, sau pentru carne.
Dacă vrei să creşti doar câţiva curcani, pentru consum casnic, atunci ai nevoie de o curte plină de vegetaţie pentru aceste păsări.
În cazul unei crescătorii bine pusă la punct, trebuie să ştii că ouăle de curcă pentru clocit trebuie produse în ferme unde se află şi genitorii. Se recomandă inseminarea artificială şi creşterea separată a masculilor de femele. O curcă va depune ouă o perioadă de 24 de săptămâni, timp în care va depune între 90 şi 110 ouă/pasăre.
Perioada de incubaţie a unui ou de curcă este de 28 de zile. E foarte important ca mediul în care trăiesc femelele, dar şi cel în care sunt depozitate ouăle, să fie curat, pentru a se evita transmiterea unor viruşi patogeni precum microplasma. După prima zi după ce au fost puse la incubator, ouăle trebuie întoarse în incubatoare. Între 10 şi 14 zile se pot observa ouăle fertile şi cele infertile. Cele din urmă se vor scoate din incubator. După cele 28 de zile, puii rezultaţi pot fi crescuti în adaposturi speciale, separându-se masculii de femele deoarece există diferenţe de creştere între cele două sexe.
Hrana puilor consistă în principal în făină de mălai, mâncare din soia îmbogăţită cu vitamine şi minerale. În funcţie de vârstă şi felul în care se dezvoltă, se vor adăuga porţii de hrană bogată în proteine, carbohidraţi şi grăsimi. 








 Adaposturile pentru păsări pot fi construite din carton sau plasă de sârmă. E foarte important ca toate spaţiile unde vor locui puii să fie igienizate şi dezinfectate, chiar dacă în acelaşi spaţiu au locuit alte generaţii de pui sănătoşi. În ţarc se vor instala radiatoare pentru a încălzi spaţiul şi becuri pentru iluminarea corespunzătoare iar ca aşternut se poate folosi rumeguş. Dispozitivele pentru hrană şi apă se vor vopsi cu roşu iar apa trebuie îmbogăţită cu 0,2g/litru cu glucoză.
În cazul în care observi semne de agresivitate şi de canibalism, se recomandă folosirea unor mici plăcuţe rotunde, de culoare verde sau multicolora. În felul acesta puii se vor certa pentru plăcuţă şi nu-şi vor ciuguli penele.

Cateva informatii despre prevenirea inbolnavirii pasarilor de curte

Cateva informatii despre prevenirea inbolnavirii pasarilor de curte 

 În această perioadă, în efectivele de păsări, crescute în sistem tradiţional, ne confruntăm cu mai multe probleme, unele dintre acestea putând produce pierderi prin mortalitate, chiar foarte însemnate, dacă nu sunt luate măsuri din timp.


Pseudopesta aviară
Una din cauzele care produc pierderi prin mortalitate o constituie prezenţa pseudopestei aviare în efectivele de galinacee (găini, curci, fazani, bibilici etc). Prezenţa bolii într-un efectiv neimunizat antipseudopestos, este uşor de recunoscut prin aceea că într-un răstimp de o săptămână boala poate să ucidă, aproape în totalitate, păsările receptive (adică păsările nevaccinate). De menţionat că această boală nu afectează palmipedele. Prevenirea mortalităţilor datorate prezenţei pseudopestei se realizează exclusiv prin vaccinare, care se aplică din timp păsărilor sănătoase. Pentru vaccinarea împotriva pseudopestei aviare la noi în ţară există, atât vaccinuri vii cât şi vaccinuri inactivate, care dacă sunt folosite sistematic previn, cu succes, pierderile prin mortalitate datorate evoluţiei acestei boli. Dacă boala a debutat deja, trebuie ştiut că nu există tratament şi că vaccinarea păsărilor încă sănătoase este inutilă, deoarece din momentul administrării vaccinului şi până la instalarea imunităţii trebuie să treacă cel puţin 10-12 zile, interval în care păsările nevaccinate mor.


Holera aviară
O altă cauză a mortalităţilor o constituie evoluţia holerei aviare. Holera aviară, spre deosebire de pseudopestă afectează atât galinaceele cât şi palmipedele. Deşi există în comerţ vaccin contra acestei boli totuşi, vaccinarea contra holerei nu este foarte extinsă deoarece eficacitatea vaccinului nu este foarte bună. Prezenţa holerei în efectivele de păsări se remarcă prin aceea că apar zilnic, sau aproape zilnic, mortalităţi care deşi numeric sunt neînsemnate, totuşi cumulate, în timp, pierderile devin substanţiale. Fiind o boală bacteriană, pentru prevenirea pierderilor datorate holerei se poate face tratament. Tratamentul trebuie instituit cât mai precoce şi constă în administrarea de substanţe antibacteriene (oxitetraciclină, lincospectin, norflox, enrofloxacină etc), în apa de băut, sau în furaje, pe durata a 5-7 zile, se va face pauză de o săptămână, după care tratamentul poate fi reluat încă o dată. Pentru o mai bună eficacitate, în terapie, se vor asocia şi produse care conţin aminoacizi şi vitamine.


Difterovariola aviară
O altă boală frecvent semnalată este difterovariola aviară, boală virală, care afectează galinaceele şi care se manifestă fie prin erupţii cutanate pe tegumentul capului (boala este cunoscută în popor sub denumirea de bube), fie prin prezenţa de pseudomembrane pe mucoasele capului (în cavitatea bucală, în sacii conjunctivali, în sinusuri). Prezenţa acestei boli în efectiv, produce pierderi prin mortalitate relativ mici, dar virusul are acţiune imunosupresoare asupra organismului, fapt care predispune pasărea la contractarea unor infecţii banale, care în condiţiile unui organism sănătos nu s-ar exprima clinic. Şi această boală poate fi prevenită cu succes, prin vaccinare. Vaccinarea se va face la păsări sănătoase şi este de dorit ca vaccinul să se administreze din timp (sfârşitul verii), pentru a preveni formele clinic manifeste de boală din sezonul de toamnă. Dacă deja boala evoluează se poate interveni terapeutic, doar pentru a grăbi trecerea prin boală. În acest scop se vor administra produse antimicrobiene (pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene) şi preparate cu vitamine şi aminoacizi pentru întărirea rezistenţei generale a organismului.


Alte cauze
În afara cauzelor enumerate mai sus, mai pot să apară pierderi prin mortalitate ca urmare a asocierii unor infecţii banale cu stări de parazitism, mai mult sau mai puţin intens. Stările de parazitism pot şi ele produce pagube în efectivele de păsări. Pentru evitarea acestor pierderi se recomandă efectuarea la timp a tratamentelor antiparazitare, cu produse care să aibă în spectru atât viermii rotunzi (nematodele), cât şi viermii laţi (cestodele).